Alexei Stârcea (1919-1974)

Creația lui Alexei Stârcea, Artist Emerit al Republicii Moldova, ocupă un loc important în dezvoltarea culturii muzicale românești. În calitatea sa de compozitor, cântăreț și pedagog, a lăsat o moștenire culturală inegalabilă. Reperele biobibliografice ne demonstrează prestanța unei personalități de o vastă cultură generală, de o rară inteligență, a unui muzician rafinat, care ne-a lăsat un număr impunător de piese vocal-simfonice, instrumentale, pentru instrumente camerale, compoziții pentru voce, dar și corale, precum și prelucrări muzicale ale cântecelor folclorice, muzică pentru filme și spectacole de teatru.

S-a născut la 17 februarie 1919 în orașul Chișinău într-o familie de muzicieni. În anul 2019 a împlinit 100 de ani de la naștere. Criticul de artă, acad. Aurelian Dănilă, menționa cu regret într-un studiu consacrat notoriului compozitor: „În timpul vieții sale (a decedat în 1974 la vârsta de numai 55 de ani), nu se amintea despre studiile pe care le făcuse la Facultatea de Drept a Universității din București (1937-1943), despre «marea școală a muzicii» pe care o învățase de la Constantin Stroescu (canto), Mihail Jora (armonie), Dumitru G. Chiriac (teorie-solfegio), Dimitrie Cuclin (forme muzicale), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) în cadrul Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică din capitala României (1942-1945)” [1, p. 159-160]. Reperele biografice includeau doar studiile făcute în perioada sovietică în cadrul Conservatorului din Chișinău (1945-1949, în prezent – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice) cu Aleksei Mesneaev și Gheorghe Stoicov (canto), Leonid Gurov (compoziție), Simion Atanasiu-Zlatov (armonie), Nicolai Ponomarenko (forme muzicale), Alexandr Abramovici (istoria muzicii), Nachmann Leib (solfegiu). Între 1945-1947 este solist al Studioului de Operă din Chișinău; apoi timp de un an, 1947-1948, este membru al trupei Teatrului Muzical-Dramatic „A. Pușkin” (în prezent: Teatrul Național „M. Eminescu”, Chișinău). În 1947 se angajează în funcție de profesor de canto la Școala medie de muzică din Chișinău. Din 1949, odată cu terminarea studiilor la Conservator, și până în 1955, tânărul compozitor s-a aflat cu serviciul în Rusia, la Kemerovo. „Să nu ne întrebăm ce «dor» îl duse în Siberia, ne atenționează acad. Aurelian Dănilă, pentru că răspunsul e același ca și pentru alți zeci de mii ce au cunoscut GULAG-ul, mai ales că taică-său, Gheorghe Stârcea, era un cunoscut patriot basarabean” [1, p. 160], care a colaborat ca jurnalist la ziarele Basarabia, Cuvânt moldovenesc și Sfatul Țării.

Alexei Stârcea cu tatăl său Gheorghe Stârcea în 1930

    Din mărturiile nepotului său Marian Stârcea află că juristul Gheorghe Stârcea a participat la evenimentele din 27 martie 1918, când a fost semnat Actul Unirii Basarabiei cu România. Din această cauză a fost prigonit, fiind deportat în 1949, împreună cu fiul său Alexei Stârcea, de către autoritățile bolșevice: „Eu știu că a fost chiar șeful Cancelariei, că toate actele care se pregăteau în timpul acela erau în mare parte făcute de el, poate avea o structură, niște subalterni… La noi în casă, despre aceasta nu s-a vorbit deloc. Tatăl meu a suferit de represiuni, în anul 1949 a fost deportat, pentru că a studiat la București, că s-a născut pe timpul când era România Mare [2]

Alexei Stârcea, Artist Emerit din RSSM

Alexei Stârcea cu fiii Marian și Roman

În Rusia, Alexei Stârcea a activat în postură de conducător artistic al ansamblului de pe lângă Filarmonica din orașul Kemerovo (1949-1954), afirmându-se și în calitate de interpret vocalist, apoi ca solist la Filarmonică (1954-1955). După revenirea în Chișinău, compozitorul s-a consacrat în întregime activității cultural-artistice, ocupând funcțiile de secretar executiv și membru al comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor (1957-1962), profesor de canto la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” (1956-1957) și șef de catedră la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” (1966-1967), profesor de canto în aceeași instituție (1960, 1971-1974), înregistrând numeroase creații în calitate de solist-vocalist la Radio și Televiziunea Națională (1959, 1965-1970). În 1962 este ales vice-președinte al Uniunii Compozitorilor din RSSM și membru al comitetului de conducere a Uniunii Compozitorilor din URSS. Pentru remarcabilele contribuții compozitorul a fost decorat în 1960 cu ordinul „Insigna de onoare”, iar în 1964 a obținut titlul onorific de Artist Emerit din RSSM; în 1966 – ordinul „Ian Rainis” al URSS, în 1971 – gradul didactic onorific de docent. Pe lângă aceste realizări, compozitorul a demonstrat un spirit de imaginație fecundă, creația componistică fixându-i-se întotdeauna în prim planul activităților sale.

Talentul și dragostea pentru cultura muzicală au fost transmise ereditar fiului său Marian, care a devenit și el un remarcabil om de cultură, compozitor, căruia, în anul 1999, pentru merite considerabile în dezvoltarea artei muzicale i-a fost conferit titlul onorific Maestru în Artă, iar in 2011 – Artist al Poporului.

Marian Stârcea (n. 1959)

În literatura de specialitate, Alexei Stârcea este apreciat ca notoriu om de cultură care a stat la bazele constituirii operei naționale și a contribuit esențial la dezvoltarea muzicii de cameră. Opera „Inima Domnicăi” scrisă pe un libret, aparținând poetului Anatol Gujel este cunoscută în două redacții ca „Domnica” și „Eroica baladă”. Bazată pe un subiect de factură romantică, lucrarea evocă atât „măreția morala a fetei moldovence, care s-a jertfit pentru cauza dreaptă a poporului” [3], dar și evenimentele revoluționare de la începutul secolului al XX-lea din Chișinău. Montată pe scena Teatrului moldovenesc de operă și balet a fost prezentată in numeroase turnee în afara țării: Sankt Petersburg, Moskova în cadrul Decadei literaturii și artei moldovenești, anul 1960, Murmansk, Kiev, Stavropol, Kislovodsk etc. Lucrarea denotă un aspect vocal pregnant, iar scenele corale fascinează. Muzica de cameră a compozitorului din Republica Moldova a fost interpretată în sălile de concert din Ungaria, iar poemul „Balada despre vioară” – la Concursul Internațional de la Praga, unde a fost apreciată cu diplomă și premiu. Multe lucrări ale lui Alexei Stârcea au intrat temeinic în repertoriul colectivelor de creație corală, fiind difuzate la posturile de radio și în sălile de concert.

Școala de Arte „Alexei Stârcea” în prezent

Profesorul de canto academic Alexei Stârcea a educat o pleiadă întreagă de muzicieni valoroși. Printre elevii săi se numără asemenea personalități precum: M. Munteanu, I. Bordianu, F. Kalinski, V. Deducenco, D. Banaru, V. Dragoș, O. Hristenko, L. Sokolova, V. Vechilu, I. Cârstea, L. Gorodova, V. Suleac ș. a.

În postură de cântăreț bariton Alexei Stârcea a interpretat cântece nu numai în limba maternă, ci și în limba rusă, ucraineană, germană, engleză, italiană și franceză. Timbrul plăcut al vocii sale i-a permis să creeze în scenă partituri de neuitat, a interpretat cu succes romanțe și muzica compozitorilor clasici și contemporani, romanțele proprii.

Începând cu anul 1960 până în 1998, municipiului Chișinău i-au fost dedicate mai multe cântece. O parte dintre acestea au fost înregistrate pe o producție audio, intitulată sugestiv „Citadela dragostei”. Prima piesă muzicală „Chișinău, tu ești leagănul meu” aparține compozitorului Alexei Stârcea (versuri – Liviu Deleanu) și a fost interpretată de Tamara Ciobanu.

În memoria notoriului compozitor și în semn de apreciere înaltă a contribuției sale considerabile la edificarea patrimoniului muzical al țării din anul 1989 numele său îl poartă Școala de Arte „Alexei Stârcea”.

În primăvara anului 2008 a fost inițiat Concursul Internațional de Canto Academic „Alexei Stârcea”, care are menirea de a aduce un omagiu creației și personalității unui valoros compozitor și interpret al culturii naționale. Posibilitatea organizării acestui concurs se datorează mai multor instituții de cultură din țară: Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”, Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”, Uniunii Muzicienilor din Moldova și Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. Promovarea culturii muzicale, a artei naționale, a tinerelor talente, reprezintă o plenitudine a scopurilor decisive și principale care stau la baza unei dezvoltări sănătoase a vieții culturale muzicale. Alături de alte manifestări, spectacole, festivaluri, concerte de valoare organizate în Republica Moldova, Concursul Internațional de Canto Academic „Alexei Stârcea” reprezintă încă o treaptă în ascensiunea spre sporirea frumosului.

De asemenea, anual, Școala de Arte „Alexei Stârcea” organizează pentru tinerele talente în devenire Concursul pieselor „Alexei Stârcea” la secțiunile „Pian” și „Acordeon”.

Referințe bibliografice:

1. Dănilă, A. Operele compozitorilor din Moldova pe scena Liricului chișinăuian (2). Alexei Stârcea: „Inima Domnicăi” („Domnica”, „Eroica Baladă”). În: Arta. Chișinău [sn], 2012.

2. Compozitorul Marian Stârcea: În lista aceea scrisă la mașină, imediat au scris de mână numele Alexei Stârcea și din clipa aceea a fost dus și el cu tatăl său în Siberia. În: Emisiunea „Oamenii Cetății”, Radio Chișinău, 8 aprilie 2019. Mod de acces: https://radiochisinau.md/oamenii-cetatii-compozitorul-marian-starcea-in-lista-aceea-scrisa-la-masina-imediat-au-scris-de-mana-numele-alexei-starcea-si-din-clipa-aceea-a-fost-dus-si-el-cu-tatal-sau-in-siberia-audio---85339.html (vizitat la 25.11.2019).

3. Ilie, N. Inima Domnicăi. În: Cultura Moldovei, Chișinău, 1960, 22 mai.

Aprecieri

„Opera Inima Domnicăi a apărut atunci când compozitorul avea o bogată experiență ca autor de creații în diverse genuri, dar și, probabil, datorită faptului că a fost un excelent interpret de romanțe, a evoluat cu succes în rolul lui Oneghin din opera Evghenii Oneghin de P. Ceaikovski, deci, cunoștea perfect posibilitățile și subtilitățile vocii umane, toate servindu-i la scrierea foarte profesionistă a partițiilor vocale.

Împreună cu colegii de breaslă

După premieră, au apărut imediat mai multe cronici, opinii publicate în diverse ziare, autorii menționând, în mod special, faptul că evenimentul a întrecut așteptările. Curiozitatea, mai ales a specialiștilor, de a vedea și de a auzi noua lucrare era extrem de mare, dat fiind că unii din membrii consiliilor artistice, înțelegând că lucrarea va fi acceptată, în cadrul ședințelor oficiale se prezentau pozitiv, iar „prin coridoare” erau foarte „principiali”, criticând vehement creația prezentată și făcând la adresa compozitorului replici usturătoare. Chiar din primele reprezentații, grație muncii asidue depuse de colectivul teatrului, se vedea și se auzea o inspirată creație a talentatului compozitor, care, printr-o bogată varietate de nuanțe, a propus spectatorului o partitură muzicală ale cărei elemente de gen se succedau cu episoade de un lirism încântător”.

Acad. Aurelian Dănilă

***

„Multiplele aspecte ale activității creatoare a lui A. Stârcea au fost completate și de aportul său în domeniul muzical pedagogic. Cântăreț de mare experiență, A. Stârcea timp de un deceniu și jumătate a predat arta vocală, obținând și în acest domeniu succese impresionante.

Postura de interpret, de cântăreț a determinat în cea mai mare măsură interesele lui A. Stârcea în domeniul creației componistice. Posedând prin excelență tainele măiestriei canto, cunoscând într-un mod desăvârșit posibilitățile expresive ale vocii omenești, el a manifestat, natural, un interes crescut pentru genurile vocale ale muzicii. De aceea locul de frunte în opera sa revine cântecului, liedului, romanței, muzicii corale. În ultimele sale lucrări A. Stârcea se inspiră tot mai mult din nestematele folclorice, aducându-ne prelucrări originale, inedite de melodii populare moldovenești.

Deși căutările compozitorului s-au soldat cu cântece remarcabile în variate domenii de creație, genul său preferat rămâne totuși lirica vocală de cameră. Creația sa de lieduri se distinge prin diapazonul său tematic larg, prin diversitatea și bogăția imaginilor artistice: întâlnim aici și momente de psihologism aprofundat, și avântul nestăvilit al sentimentului, și contemplativitatea calmă a unui peisaj rustic, în sfârșit, o scenă sobră de gen.

Compozitorii: Alexei Stârcea, Leonid Gurov, Vasile Zagorschi, David Gherșfelid, Solomon Lobeli și Gheorghe Neaga

Romanțele lui A. Stârcea se caracterizează în cea mai mare parte prin idei melodice expresive și evoluate. Tendința sa către o frază melodică largă, pentru melodismul cantabil, nu exclude totodată și utilizarea recitativului, compozitorul recurgând și la alte procedee de intonare (vocalize ș.a.). Toate acestea luate împreună dovedesc diversitatea mijloacelor de expresivitate muzicală, prezente în creația de romanțe a lui A. Stârcea.

Prezintă interes și partida acompaniamentului pianistic, care se distinge prin plenitudinea sonorității, bogăția facturii, aspectul coloristic, uneori printr-un limbaj armonic plin de rafinament. Toate acestea și constituie fondul realizării artistice și cele mai bune dintre romanțele lui A. Stârcea: „În orice toamnă...”, „Ferestre”, „Acuarele de iarnă”, „Cântul mamei”, „Îți amintești?” etc.

Personalitatea autorului se manifestă în simțirea autentică a intonațiilor populare, în modul de a releva spiritul lor poetic – nu copiere, nu reproducere primară, ci trecere prin prisma propriilor sale concepții artistice.

Legătura strânsă cu lumea imaginilor populare, cu specificul genurilor din folclor se manifestă într-un mod strălucit în astfel de lucrări, ca: „Lăutare, măi!”, „Struguri de Moldova”, „Cântul mamei”. Tot așa într-o anumită măsură ne apare și „Cântecul de frăție”, compus în 1963, cu ocazia manifestărilor artistice moldovenești din Estonia.

Cântecele și romanțele lui Alexei Stârcea reprezintă o părticică din sufletul compozitorului. Și cea mai mare recompensă pentru el a fost convingerea, că ele vor aduce bucurie și altora – celor ce le vor interpreta și celor cui le sunt adresate”.

Muzicologul Zinovii Stolear

Creațiile compozitorului:

Operele principale: „Domnica” – operă în 3 acte, în 3 redacții: 1) „Inima Domnicăi”, 2) „Balada eroică”, 3) „Domnica” (în noua redacție);

Creații vocal-simfonice: „Balada viorii”, „Cantata păcii”, cantata „Spre culmi”.

Compoziții corale: „Moldova mea”, „Bate vântul în câmpie”.

Lucrări coral-instrumentale: „Sonata-poem”, „Suită romantică”, „Contraste”.

Romanțe: „Toamna”, „Ferestre”, „Pagini lirice”, „Baladă omului”, „O iubesc pe alta”, „Romanțe”, ciclu de romanțe pe versurile poeților: „Liniștea”, „Inima mea”, „Cocorii”, „Viața nu se oprește”, „Tinerețe și Bătrânețe”, „Mesteacăn fraged”, „Ia-ți inima”.

Cântece: „Ținut natal”, „Odă păcii”, „Ochii tăi”, „Moldova-i o grădină”, „Anii vin și se duc…”, „Mormântul eroului” ș.a.

Prelucrarea pieselor folclorice: „De ce?”, „Cucușor cu pană sură”, „Dragostea nu-i râu de foc”, „Satul meu din depărtare”, „Mândruliță din cel sat”, „La Doftane”, „Să nu pleci mai mult la joc” ș.a.

Muzică pentru filme și spectacole de teatru: „Dunărea învolburată”, „Ultima noapte în rai” ș.a.

Bibliografie tematică:

• Preanișnikov, D. Balada viorii. În: Viața muzicală a Moldovei. Chișinău, 1958, nr. 2.
• Manuilov, M. Poema-sonată pentru violoncel și pian de A. Stârcea. În: Viața muzicală a Moldovei. Chișinău, 1958, nr. 2.
• Ilie, N. Inima Domnicăi. În: Cultura Moldovei. Chișinău, 1960, 22 mai.
• Dinschi, M. Domnica. În: Tinerimea Moldovei. Chișinău, 1964, 22 octombrie.
• Stolear, Z. „Domnica” pe o nouă treaptă. În: Cultura Moldovei. Chișinău, 1964, 01 noiembrie.
• Столяр, З. Композитор, певец, педагог. В: Советская Молдавия. Chișinău, 1964, 16 decembrie.
• Tcaci, E. Alexei Stârcea. În: Moldova Socialistă. Chișinău, 1965, 13 ianuarie.
• Музыкальная культура Советской Молдавии: сборник статей. Mосква: Музыка, 1965.
• Egârhina, M. Liedurile lui Alexei Stârcea. Compozitor, interpret, pedagog. În: Cultura. Chișinău, 1967, 18 februarie.
• Милютина И. Б. Алексей Стырча. В: Композиторы Советской Молдавии: Краткий биографический справочник. Кишинëв: Картя молдовеняскэ, 1967, pp. 144-152.
• Stârcea Alexei: (50 de ani de la naștere). În: Calendarul datelor remarcabile și memorabile ale Moldovei pe anul 1969. Alcăt.: I. C. Madan et al. Chișinău: [s.n.], 1968, pp. 28-32.
• Bogdan, F. Viața consacrată artei muzicale. În: Viața satului. Chișinău, 1969, 18 februarie.
• Lupan, T. Compozitor, interpret, pedagog: 50 de ani de la nașterea lui A. Stârcea. În: Tinerimea Moldovei. Chișinău, 1969, 16 februarie.
• Чайковски, Г. Зрелость художника. В: Советская Молдавия. Кишинэу, 1969, 16 февраля.
• Столяр, З. Многогранность таланта. В: Кодры. Кишинëв, 1969, № 2, pp. 141-144.
• Композитор, певец, педагог. В: Советская Музыка. Москва, 1969, № 2, c. 144-145.
• Madan, I. Compozitorul moldovean Alexei Stârcea. 50 de ani de la naștere. În: Calendar. 1969. Chișinău: Cartea Moldovenească, 1968, p. 31.
• Țurcanu, L. Alexei Stârcea. Maestru emerit în arte din RSS Moldovenească: 50 de ani de la naștere. În: Cultura. Chișinău, 1969, 15 februarie.
• Мануйлов, M. Стырча Алексей. Кишинëв: Тимпул, 1970.
• Tkaci, E. O operă recâștigată. În: Moldova Socialistă. Chișinău, 1970, 09 aprilie.
• Țurcanu, L. Efigia timpului reconstituit. În: Cultura. Chișinău, 1970, 11 aprilie.
• Manuilov, M. În unison cu timpul: „Eroica baladă” pe scena Teatrului moldovenesc de operă și balet „A. S. Pușkin”. În: Chișinău. Gazetă de seară. Chișinău, 1970, 20 februarie.
• Stolear, Z. Serata de autor a lui Alexei Stârcea. În: Chișinău. Gazetă de seară. Chișinău, 1973, 4 iulie.
• Стырча А. Г. В: Композиторы и музыковеды Молдавии: Справочник. Сост.: В. Дегтярев. Кишинёв: Картя молдовеняскэ, 1973, c. 51-53.
• Tkaci, E. Eroica baladă. În: Nistru. Chișinău, 1973, nr. 3, p. 151-152.
• Мануилов, А. Алексей Стырча. В: Музыкальная жизнь. Москва, 1974, nr. 22, c. 23.
• Стырча Алексей: (Память ушедших). В: Советская Музыка. Москва, 1975, № 2, c. 144.
• Stârcea A. G. În: Enciclopedia sovietică moldovenească. Chișinău, 1976, vol. VI, p. 289.
• Клетинич, E. Композитор, певец, педагог. В: Советская Молдавия. Кишинёв, 1979, 18 февраля.
• Gugel, A. Cu Alexei Stârcea prin pădurile Ruzei-Vechi. În: Chișinău. Gazetă de seară. Chișinău, 1978, 23 decembrie.
• Abramovici, E. Natura l-a înzestrat cu dărnicie… 60 de ani din ziua nașterii lui Alexei Stârcea. În: Chișinău. Gazetă de seară. Chișinău, 1979, 24 februarie.
• Stolear, Z. Maturitatea talentului. În: Stârcea, A. Pagini lirice. Chișinău, 1979, pp. 3-5.
• Șvitchi, I. Alexei Stârcea în memoria contemporanilor: 60 de ani de la nașterea compozitorului. În: Literatura și arta. Chișinău, 1979, 22 februarie.
• А. Г. Стырча в статьях и воспоминаниях: Сборник. Сост.: E. В. Вдовина. Кишинёв: Литература артистикэ, 1979.
• Tcaci, E. Premiere, Portrete. Chișinău: Literatura artistică, 1981, pp. 77-82.
• Alexei Stârcea (1919-1974): Indice personal de literatură. Chișinău: Timpul, 1982.
• Клетинич, E. Очерки о советских молдавских композиторах. Кишинев: Литература артистикэ, 1984.
• Literatura și arta Moldovei. Enciclopedie, în 2 volume. Red.-șef A. Timuș. Volumul 2. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești, 1986.
• Ciupercă, E. Alexei Stârcea. În: Calendar. Chișinău, 1988.
• Dicționar enciclopedic moldovenesc. Chișinău: Redacția principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești, 1989.
• Музыкальный энциклопедический словарь. Гл. ред. Г. В. Келдыш. Москва: Советская энциклопедия, 1990, с. 526.
• Compozitori și muzicologi din Moldova: Lexicon biobibliografic / Uniunea compoz. din Rep. Moldova; Alcăt. G. Ceaicovschi-Mereșanu. Chișinău: Университас, 1992.
• Buzilă, S. Interpreți din Moldova. Lexicon enciclopedic (1460-1960). Chișinău: Arc, 1996, p. 396-397.
• Cozlova, A.; Rojnoveanu, A. Poemul-sonată pentru violoncel și pian de Alexei Stârcea: Probleme de tratare artistică și indicații pentru intrepeți. Red.: Eleonora Florea. Chișinău: [ s. n.], 1997.
• Tkaci, E. Tipul artistului polivalent: 80 de ani de la naștere. În: Moldova Suverană. Chișinău, 1999, 17 februarie, p. 4.
• Butnaru, V. Nobili basarabeni în a patra generație. În: Jurnal de Chișinău. Chișinău, 2004, 20 februarie, p. 4.
• Mircos, V. Alexei Stârcea. În: Flux Continuu. Chișinău, 1999, 25 februarie, p. 6.
• Bolboceanu, I. Compozitorul Alexei Stârcea. În: Antologia fotografiei basarabene. = Antology of the Bessarabian photography. Aut. concepție, text și sel. fot.: Mihai Potârniche; trad. în engl.: Veronica Galcenco; prez. graf.: Simion Zamșa. Chișinău [s.n.], 2014, p. 89.
• Dănilă, A. Operele compozitorilor din Moldova pe scena Liricului chișinăuian (2). Alexei Stârcea: „Inima Domnicăi” („Domnica”, „Eroica Baladă”). În: Arta. Chișinău, 2012, pp. 158-162.
• Stârcea, M. Aduceri-aminte din casa cu două piane...: [despre Alexei Stârcea, cântăreț, prof. și compoz. (1919-1974)]. În: Moldova. Chișinău, 2013, nr. 6, pp. 44-49.
• Кузнецова, Н. „Кантата мира” А. Стырчи как образец кантатного творчества композитора. În: Studiul artelor și culturologie; istorie, teorie, practică. Chișinău, 2016, nr. 1(28), p. 36-41.
• Baciu, Gh. Alexei Stârcea (17.II.1919-24.VIII.1974). În: Personalități de viță moldavă. Chișinău [sn], 2017, pp. 189-191.
• Șveț, N.-M. Alexei Stârcea (1919-1974). În: Calendar Național 2019 / Valeria Matvei, Natalia-Maria Șveț, Maria Ciobanu. Chișinău [sn], 2019, p. 85.